Tivoli

-

Se pare ca imi place mult apa - nu purtam umbrela din cauza fantanilor ci a ploii..

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Metallica, autismul și budismul tibetan

-
Imagine
 ( sau cum se vede Metallica prin ochii unei neurodivergente  pasionate de budismul tibetan)    Povestirea e în principal despre cum am fost într-un weekend la Cardiff ca să-l relochez pe fiu-meu în România cu cele 200 de kg de bulendre ale lui și am nimerit la un concert la care nu m-aș fi dus nici plătită la București, dar din care am rămas cu multe învățăminte și câteva idei de pus în practică.                                                           Istoria începe de m ai demult și, pentru că ador detaliile, o mai lungesc. Puțintică răbdare!      După primul an de facultate la Cardiff, în vacanța de vară, fiu-meu mă întrebă într-o zi supărat: „auzi, tu de ce nu mi-ai zis niciodată că sunt autist? M-ai luat că sunt special, sunt diferit...” Nici eu nu știam, dar se pare că i-au s...
Read more »

Gând și corp

-
Imagine
     Scrisul ca necesitate de a scoate dinăuntru cuvinte care se împrietenesc și vor să-și petreacă timpul împreună, în aer liber.      Uneori, gândurile - o turmă imensă de erbivore care se mișcă spre tărâmurile unde pot să pască liniștite. Când se simt amenințate, o iau la goană, iar inima începe să bată nebunește.      M-am gândit azi, că după 50 de ani am început să observ tot felul de fenomene care până acum mă luau prin surprindere: de pildă, faptul că primăvara și toamna diminețile și serile sunt foarte reci, iar miezul zilei e cald tare. Până de curând, în fiecare an mă cuprindea uluiala, ba chiar revolta că, iată, a venit primăvara și am răcit. Pentru că ziua muream de cald, nu observam răcoarea serii și dimineața rămâneam cu gândul la cât de cald o să-mi fie la prânz, nedând atenție temperaturii matinale. Pur și simplu neglijam dimineața răcoroasă! Și când ieșeam din casă, mă miram că mi-e - din nou - frig! Corpul era în prezent și ...
Read more »

Bătrânica

-
     În biserică era întuneric. Doar la intrare, de-asupra mesei cu cărți și lumânări de vânzare, era un bec aprins.       Pe scaun, o bătrânică stafidită zâmbea tăcut. I-am întins zambila pe care o primisem la școală: pentru dumneata, de mărțișor! Dar din dar! - Du-o mai bine la Măicuța Domnului, că ea nu poate să dea bani pe flori, eu pot! Acolo, la icoană. În fața icoanei era un coș cu flori înfipte într-un burete uscat. L-am luat să-i pun apă. - N-avem apă la biserică, e stricată cișmeaua, am auzit vocea ei.      Un bărbat care intrase s-a oferit să pună zăpadă la flori. Am ieșit în curte împreună, el a cules zăpada curată și am îndesat-o pe lângă tulpini. Apoi s-a apucat să aducă zăpadă pentru toate ghivecele din biserică. A durat ceva.      Mai era vreme până la slujbă și m-am așezat pe un scaun. Bătrâna m-a întrebat dacă aștept pe cineva.      Și-apoi, a început să-mi povestească despre cu...
Read more »