miercuri, martie 07, 2018

Bătrânica


    În biserică era întuneric. Doar la intrare, de-asupra mesei cu cărți și lumânări de vânzare, era un bec aprins. 
    Pe scaun, o bătrânică stafidită zâmbea tăcut. I-am întins zambila pe care o primisem la școală: pentru dumneata, de mărțișor! Dar din dar!
- Du-o mai bine la Măicuța Domnului, că ea nu poate să dea bani pe flori, eu pot! Acolo, la icoană.
În fața icoanei era un coș cu flori înfipte într-un burete uscat. L-am luat să-i pun apă.
- N-avem apă la biserică, e stricată cișmeaua, am auzit vocea ei.
    Un bărbat care intrase s-a oferit să pună zăpadă la flori. Am ieșit în curte împreună, el a cules zăpada curată și am îndesat-o pe lângă tulpini. Apoi s-a apucat să aducă zăpadă pentru toate ghivecele din biserică. A durat ceva.
    Mai era vreme până la slujbă și m-am așezat pe un scaun. Bătrâna m-a întrebat dacă aștept pe cineva.     Și-apoi, a început să-mi povestească despre cum au avut grijă de ea băieții de la mânăstire când a fost în spital: i-au adus mâncare, haine, până și plapuma de acasă...
- Dar dumneata ai copii? Am întrebat-o.
- Am un băiat. Dar nu mai știu nimic de el de 14 ani. A plecat în străinătate. Are Dumnezeu grijă!
- Și nu ți-e dor de el?
- Ei, dor! După 14 ani, ce dor să-mi mai fie?! Hai să aprindem lumina la icoane, că nu se cuvine să stea pe întuneric.
    Începuse slujba când ea se pregătea să plece acasă – i se terminase programul. După ce a sărutat icoanele, a venit către mine, m-a luat în brațe și mi-a șoptit: să mai vii pe la noi!

duminică, februarie 18, 2018

Pe drum

Pășește cu grijă, respiră ușor, ascute-ți auzul, uită-te o clipă la drum, apoi oprește-te și privește înăuntrul tău!
Ce simți?
Căldura ți-a cuprins spatele - sau răcoarea? 
Ți s-a pus un nod în gât, îți vâjâie capul sau inima a început să bată mai tare?
Fii atent la semnele corpului tău! El știe înainte ca mintea să-și dea cu părerea.
Și, dacă eziți, amintește-ți de Călăuză. Mulțumeste-I cu recuoștință.
Într-acolo e drumul.