vineri, iulie 08, 2011

...și rușii sunt buni uneori?

    În România, am trăit o bună vreme cu ideea că rușii au o mare literatură, un mare suflet ÎNSĂ, având în vedere modul în care au știut să se impună în primul rând politic la noi, nu pot fi prea ușor iubiți. De aproape o săptămână sunt în Armenia, unde am aflat, auzit și văzut urme ale cumplitului genocid turcesc din Primul Război Mondial. 
    Nici nu-ți trebuie multe zile ca să vezi țara asta de la un capăt la altul, așa ciuntită cum este ea acum. Salvată de la dispariție de ruși. 
    Prima țară care a adoptat creștinismul într-o mare de musulmai, acum se uită cu jale la muntele Ararat de peste graniță, iar cântecele lor sunt triste. 
    De aproape o săptămână, rușii au început să-mi fie simpatici... și, a propos, Mimam Sinan era armean de origine.