Drumul spre Ierusalim

    După-amiază, într-o bisericuță ortodoxă, între blocuri. 

    Lansare de carte: povestea unei femei șchioape care îl roagă pe Dumnezeu să-i cruțe nou-născutul, promițându-I că va face pe jos drumul din Normandia la Ierusalim. 

    După 50 de ani, băiatul salvat se ocupă cu LUMINA (este electrician). Prezentarea uluitoarei cărți a mamei despre drumul ei e urmată de prezența unui academician francez și de cântări bizantine. 

    Părintele, la ieșirea din biserică: „Dumnezeu vorbește prin fiecare din noi, printr-unii mai mult, printr-alții mai puțin, ca nu-i obosească.”

Dilige et quod vis fac

    Am găsit acest citat din sf. Augustin tradus muncitorește: "iubește și fă ce vrei" (ba chiar o cunoștință s-a indignat de libertinismul afirmației). 

    Cu ceva amintiri de latină din facultate m-am preocupat să aflu sensurile lui dilige și m-am bucurat de înțelesul verbului: prețuiește/ valorizează/ respectă. Parcă e ceva diferit: partea simplă e să faci ce vrei dar dilige răstoarnă totul: cu condiția să valorizezi ceea ce întâlnești în cale. 

    De obicei facem ce vrem neținând seama de nimeni și de nimic (ce-mi pasă mie, fac ce vrea mușchii mei..). 

    Dar cum este să ții seama de toți și de toate, să prețuiești ȘI să faci ce vrei?