Dilige et quod vis fac

-
    Am găsit acest citat din sf. Augustin tradus muncitorește: "iubește și fă ce vrei" (ba chiar o cunoștință s-a indignat de libertinismul afirmației). 
    Cu ceva amintiri de latină din facultate m-am preocupat să aflu sensurile lui dilige și m-am bucurat de înțelesul verbului: prețuiește/ valorizează/ respectă. Parcă e ceva diferit: partea simplă e să faci ce vrei dar dilige răstoarnă totul: cu condiția să valorizezi ceea ce întâlnești în cale. 
    De obicei facem ce vrem neținând seama de nimeni și de nimic (ce-mi pasă mie, fac ce vrea mușchii mei..). 
    Dar cum este să ții seama de toți și de toate, să prețuiești ȘI să faci ce vrei?

Postări populare de pe acest blog

Metallica, autismul și budismul tibetan

-
Imagine
 ( sau cum se vede Metallica prin ochii unei neurodivergente  pasionate de budismul tibetan)    Povestirea e în principal despre cum am fost într-un weekend la Cardiff ca să-l relochez pe fiu-meu în România cu cele 200 de kg de bulendre ale lui și am nimerit la un concert la care nu m-aș fi dus nici plătită la București, dar din care am rămas cu multe învățăminte și câteva idei de pus în practică.                                                           Istoria începe de m ai demult și, pentru că ador detaliile, o mai lungesc. Puțintică răbdare!      După primul an de facultate la Cardiff, în vacanța de vară, fiu-meu mă întrebă într-o zi supărat: „auzi, tu de ce nu mi-ai zis niciodată că sunt autist? M-ai luat că sunt special, sunt diferit...” Nici eu nu știam, dar se pare că i-au s...
Read more »

Gând și corp

-
Imagine
     Scrisul ca necesitate de a scoate dinăuntru cuvinte care se împrietenesc și vor să-și petreacă timpul împreună, în aer liber.      Uneori, gândurile - o turmă imensă de erbivore care se mișcă spre tărâmurile unde pot să pască liniștite. Când se simt amenințate, o iau la goană, iar inima începe să bată nebunește.      M-am gândit azi, că după 50 de ani am început să observ tot felul de fenomene care până acum mă luau prin surprindere: de pildă, faptul că primăvara și toamna diminețile și serile sunt foarte reci, iar miezul zilei e cald tare. Până de curând, în fiecare an mă cuprindea uluiala, ba chiar revolta că, iată, a venit primăvara și am răcit. Pentru că ziua muream de cald, nu observam răcoarea serii și dimineața rămâneam cu gândul la cât de cald o să-mi fie la prânz, nedând atenție temperaturii matinale. Pur și simplu neglijam dimineața răcoroasă! Și când ieșeam din casă, mă miram că mi-e - din nou - frig! Corpul era în prezent și ...
Read more »

Bătrânica

-
     În biserică era întuneric. Doar la intrare, de-asupra mesei cu cărți și lumânări de vânzare, era un bec aprins.       Pe scaun, o bătrânică stafidită zâmbea tăcut. I-am întins zambila pe care o primisem la școală: pentru dumneata, de mărțișor! Dar din dar! - Du-o mai bine la Măicuța Domnului, că ea nu poate să dea bani pe flori, eu pot! Acolo, la icoană. În fața icoanei era un coș cu flori înfipte într-un burete uscat. L-am luat să-i pun apă. - N-avem apă la biserică, e stricată cișmeaua, am auzit vocea ei.      Un bărbat care intrase s-a oferit să pună zăpadă la flori. Am ieșit în curte împreună, el a cules zăpada curată și am îndesat-o pe lângă tulpini. Apoi s-a apucat să aducă zăpadă pentru toate ghivecele din biserică. A durat ceva.      Mai era vreme până la slujbă și m-am așezat pe un scaun. Bătrâna m-a întrebat dacă aștept pe cineva.      Și-apoi, a început să-mi povestească despre cu...
Read more »