miercuri, iunie 17, 2015

După... ortografie

    După ploaie, pungile pline de gunoaie, rezemate de stâlpi, își revărsau preaplinul pe borduri, zemuind discret în șanțul străzii. 
    O frază elegantă, cu o caligrafie impecabilă, aștepta lipită de zidul dinspre nord al casei, acolo unde iedera de-abia se-agățase de streașină. 
    Trecătorii, zăbovind printre bălți, îi admirau silueta, grația cu care erau legate literele, diacriticele discrete dar proeminente - și, cu un freamăt ușor, punctele de suspensie. 
    ”Cehov”, își făceau cu ochiul cunoscătorii. ”Nooo, fugi domnule! E contemporană, nu te pricepi”. Cerneala roșie, îngroșată pe alocuri, trezea amintiri: ”era atunci, cu...”,  ”am mai văzut-o când ...” Cele trei puncte, lăbărțate de ploaie, se decolorau treptat. ”N-o mai duce mult. La următoarea ...” etc.