L'eau qui coule

(Yourcenar, femeia indragostita de imparatul Hadrian, indragostit de servitorul sau, care s-a sinucis). in timp ce altii fac ceva, eu scriu. De la minunata Vila d'Este in metroul Bucuresti: trei barbati pe scaune beti-morti, cu sticle de bere in maini, dormitand (bine ca nu li se facuse rau!). M-am gandit ca poate muncisera pe schele toata ziua si ii batuse soarele in cap, saracii. Pe urma am vazut ca aveau maini curatele, deci nu prea erau muncitori (unul vopsit frumos cu suvite, tricou de fitze...). Niste animalute bipede. Henri se uita la ei, apoi la mine, intrebator. Eu nu zic nimic si apoi jucam jocul cu "ghici la ce numar ma gandesc?" nu mi-a iesit decat o data. La Roma barbatii erau imbracati in costume elegante, iar cersetorii estropiati erau romani - ei ziceau ca din Fagaras. La noi, oameni plictisiti - de ei, de viata, de prostie.. La Roma e multa apa care spala. Poate tristetea, plictiseala, prostia. Si, cu siguranta nu se iau atata in serios: calca peste atatea generatii de oameni importanti care s-au luat in serios... au invatat sa se bucure de ceea ce au: prezentul. Si apa care curge.