de vorba cu ingerul meu

Ieri am fost la intalnirea cu Tobias, despre care stiam din news-ul editurii For You - ba chiar imi propusesem sa merg pana la New York anul asta, ca sa particip la Crimson Circle, fara sa stiu ca va veni in Bucuresti. Channellingul facut de Jeff a durat cam jumatate de ora iar transmisia facuta de el m-a purtat intr-un spatiu pe care il mai intalnisem o data la o optimizare facuta la radiestezie: sus, de-asupra capetetelor, plutind alaturi de alte fiinte cu aripi imense... Recunosc, imaginea de acum 8 ani, o uitasem. De data asta mi-a revenit uimitor si am putut sa o identific cu senzatiile pe care le aveam in copilarie, inainte de a adormi: era acelasi spatiu in care intram in starea dintre trezie si vis. Iar cuvintele lui Tobias m-au facut sa plang: spunea ca de-acum nu ne va mai parasi. Va fi mereu cu noi, chiar si dupa ce vom iesi pe usa. M-am simtit din nou acasa. Acel "acasa" pe care mi-l doream de multe ori in clipele de deznadejde - desi, fizic, eram "acasa". Pentru prima data de mult timp m-am simtit in siguranta, alaturi de ceea ce am putut simti si vedea cu ochii mintii: o pasare imensa, care m-a luat de umeri si m-a ridicat, iar apoi am devenit una cu ea...